Teama

Stiu, poate n-am dreptate, dar imi e teama….

Poate intr-o zi vei realiza ca tot ce ne-a legat s-a transformat in vid,

Si-atunci as vrea sa ploua si asa n-ai mai zari lacrimile ce curg de-a valma pe cararea obrajilor mei,

Si-ai crede ca sunt picaturi de roua ce imi oblojesc sufletul uitat de timpul care ne-a despartit.

Tacerea ta m-ar omori caci mi-ar striga durerea uitata undeva-n adancul inimii.

Izolare….

Si ti-ai facut un zid ce-i nemilos de mare,

Si-n interior strajerii sufletului tau,

Stau si-l pazesc si-s gata sa-si dea si ultima suflare,

Si reusesc sa urc pe el, ma zgarie izolarea ta,

Si cand sunt sus si-s pregatita sa patrund in gandul tau cel negru si poate sa-l alung,

Stau neclintita si te privesc cum iar iti stingi atatea doruri si crunte suferinti,

Cu lacrimi mari si-amare ce ochii ti-i inunda,

Si nu le stergi de teama ca vei putea vedea salvarea spiritului tau,

Si stau pe acea culme a zidului tau mare,

Si sunt neputincioasa si lasa ca nu am atata tarie sa pot sa trec acolo langa tine,

Caci imi e tare frica sa nu ma izgonesti, sa spui ca nu e bine sa-ti tulbur existenta.

De ce?

Nu pot sa nu ma intreb ce se intampla, atati „de ce?” imi inunda creierul si tot atatea semne de intrebare imi pun, erau momente cand alergai cu pasi repezi si abia suflai sa ma auzi, sa povestim aiurea, sa nu avem rabdare sa ne ascultam, cand spuneai ca nu te mai saturi sa vorbim, cand nu adormeai fara sa dai un semn….

Unde s-au dus toate acestea, oare le-a luat vantul, si le poarta pribeag pe culmile exaltarii ce-o simteam odata?

Stii oare ce e in sufletul meu, lipsa de tine, atat, nimic mai mult….

Sunt mai rau ca atunci cand nu mai erai langa mine, cand ne vedeam si nu puteam spune nimic, cand fugeam sa nu cumva sa ne intalnim privirea si sa vedem dorul din sufletele noastre, cand presupuneam ca nu mai simtim nimic, pentru ca ne era teama de refuz.

Am o gramada de cuvinte ce stau dosite in intuneric si asteapta, frecandu-si mainile de mahnire, cuvinte ce ar vrea sa te certe si altele ce ar vrea sa-ti spuna ca imi este dor de ce erai.

Imi e teama ca acele cuvinte vor inghiti cheia spre iesire, ca nu vor prinde contur niciodata si vor ramane in interior pentru totdeauna, uneori ma intreb daca si tu ai asemenea cuvinte, incuiate in tine….

In colivia mea

Stii cum am ajuns sa fiu alaturi de tine si de iubirea ta?

Ca o pasare intr-o colivie, o pasare ce o singura data a zburat, si atunci cu o teama comuna ca se va prabusi,

Mi-au trebuit ani buni sa gasesc calea inapoi, in colivia mea,

Insa m-am intors la iubirea ta, pentru ca nicaieri nu ma simteam mai bine decat, acolo-n colivia mea,

De cate ori as vrea sa plec, tot m-as intoarce dincolo de ”gratii”, alaturi de tine, caci nu-mi pot trai viata fara sa te stiu langa mine,

Sa nu-mi frangi aripile doar ca sa nu pot pleca, insa lasa-ma sa le intind macar in colivia mea….