Usa sufletului tau

Am plecat fara sa imi dau seama sau poate m-ai lasat intentionat dorind sa vezi ca poti de una singura
Am plecat si-n urma mea inima a ramas la usa sufletului tau sperand ca intr-o zi ma vei primi inapoi
A ramas totul deschis, asa cum am lasat si totusi una aer putred se simte inca de la intrare
Intr-o zi am sa revin chiar daca nu ai sa ma lasi crezand ca imi faci rau
Asteapta-ma si am sa vin din nou la usa sufletului tau….

Tot mai departe

Nu ne mai vedem pentru ca acum iti e in sfarsit mai bine,

A fugit emotia aceea cand te vedeam cum sprijineai tocul asteptandu-ma.

Vorbim mult, despre orice, coasem si descoasem intrigi ce ne apartin si uneori nu-s ale noastre,

Ne cautam privirea, si ne ascundem ochii de teama ca vom descoperi durerea.

Imi lipseste imbratisarea ta, momentul ala cand ma faceai sa nu mai simt nimic si s-ametesc.

S-a dus, si esti tot mai departe….

M-am blocat

M-am blocat intre dorinta de a-ti spune tot ce simt si rusinea de a recunoastea ca am cazut,

M-am blocat intre nevoia de a sta langa tine si momentele scurte cand totusi imi esti aproape,

M-am blocat intre disperarea de a cauta iesirea si dorinta de a mai bantui putin prin intuneric,

M-am blocat intre cuvintele nerostite  si durerea ce zace in mine….

O dorinta

O gura de coniac ramasa se destrabala intr-un pahar atat de mare, sclipea in flacara unei lumanari negre, imi aud glasul sufletului, ce ma cearta cu vorbe de ocara, si-a ratacit glasul nedescris de amar, cu gust de spaima ratacit intre orgasme.

Imi era teama sa nu te pierd, sa nu fugi din mintea mea, iti aruncam priviri uitate in coltul ochilor, si taceam de teama ca voi trezi iar totul.

In mintea mea mi-as pierde mainile in parul tau aspru, ti-as mirosi fanteziile cu ajutorul buzelor tremurande, te-as strange in brate si as aprecia linistea ce ne uneste.

As vrea sa-ti plimbi gandurile pe coapsele mele, sa-mi agiti setea de a te strange in brate, sa-ti ratacesti privirea in furtuna din ochii mei, sa ma faci a ta in gemete zgomotoase, eu in bratele tale, miscandu-ne precum o barca intr-o mare linistita, tu sa-mi mirosi pielea si sa-ti simt dorinta cum imi atinge urechea.

As vrea sa ma gusti pe indelete fara sa tii cont de timpul ce ne separa, plamanii imi sunt grei caci mi-ai respirat tot aerul muscandu-mi buza, sa-mi dai paharul la o parte, camasa sa o tragi cu dintii, sa-ti privesc  limba cum se joaca pe sanii mei, sa simt limita dintre durere si placere  atunci cand musti incet din sfarcuri, sa-mi dai puterea sa fac fata rabdarii de a fi a ta.

As vrea sa cobori spre abdomen, sa-mi alinti buricul, sa nu poti sa-ti mai tii cumpatul, sa pocneasca nasturele intr-o tresarire de-a mea, sa-i tragi incet in jos, sa-mi sara fesele si sa-mi vibreze totul intre coapse, sa-mi inunzi breteaua lenjeriei cu o roua de dimineata in doi.

Sa ma privesti in ochi si sa-ti potolesti setea doar strangandu-ma de solduri, sa-mi zvacneasca inima in momentul final, ca unui om ce stie ca-l asteapta ghilotina, sa ma arda pielea, si sa-mi infig unghiile in asternut, precum o posedata…..

 

As putea….

As putea sa nu mai simt ca tot ce ma-nconjoara ia forme sumbre,

As putea sa-mi daram turnurile si sa-mi fauresc ziduri,

As putea sa ma opresc, sa nu-mi mai transform sufletul in cenusa,

As putea sa nu mai simt toate amestecate si oprite la frontiera,

As putea sa nu mai orbecai cautand cu disperare iesirea,

As putea sa nu mai simt spaima si apele atat de tulburi,

As putea sa-mi beau otrava sufletului oare?

Sex in picioare

Era o noapte de noiembrie, vantul incepuse sa prinda curaj, iar norii gri si zgribuliti picurau stropii mari pe asfaltul ce uitase demult de vara.

Se intorcea obosita acasa, fusese o zi prea grea pentru sufletul ei bantuit de fantomele trecutului, o macinau ganduri negre caci azi era o zi mai speciala pentru unii si atat de goala pentru ea, era ziua ei, s-a ascuns permanent azi, vadit incurcata de atatea urari ce erau parca doar bolovani aruncati intr-o desaga ce-o poarta in spate de atatia ani.

Mergea in zig-zag pe trotuarul spalat de ploaie, era incaltata cu bocanci negri, ii placea toamna sa se joace in frunze, sa le rascoleasca culorile pe tot asfaltul, adora fosnetul acela metalic, si praful stins de ploaie.

Intra pe usa apartamentului ce-o astepta sa vina ca-n fiecare seara, gol si plin de intuneric la fel cum ii era sufletul, deschise geamul incet, sa nu se sperie demonii din ea, pasea usor pe poteca de lumina lasata de luna de afara, desfacu o sticla de vin si savura zgomotul facut de vinul ce izbea peretii paharului.

Se descalta fara sa dea importanta bocancilor aruncati prin colturi, se aseza pe covorul moale, si gusta tacticos din vin, telefonul lumina camera dintr-o data, era satula de el, azi toti au vrut sa o ureze, dar nu vroia sa-i auda ca-s fericiti sa-i spuna la multi ani, la ce folos, ea tot singura se simtea si ii era bine, atat de bine infasurata in tacere.

O bataie in usa o trezi din visare, ofta incet, poate cel de dincolo de usa nu o aude si va pleca, se furisa si se uita pe vizor si inima i se opri ….era el, el pe care nu-l mai vazuse de ani, o mie de intrebari ii invadau mintea, de ce acum, oare imi aude respiratia sacadata numai la gandul ca am sa-i simt parfumul incins pe gat.

Mainile ii tremurau incontrolabil, nu se putea stapani, se sprijini cu spatele de usa, isi trase sufletul si o deschise… el mai era acolo, nu renuntase asa cum a facut acum mult timp.

N-a indraznit sa-l priveasca, putea lesina de la asa o trauma, mormai ceva, dar el stia sa-i auda gandurile si intra, lasa haina pe pat si camera se umplu de tot “eu-l” sau.

A respirat adanc, incercand sa nu-si piarda controlul, si-a ridicat parul intr-o coada mica, dezvelindu-si gatul pe care el il sarutase cu nesat de atatea ori, stia ca asta il va innebuni, caci nu  venise decat pentru asta.

Taceau si se priveau in intuneric pana cand el, putin cam temator se aseza langa ea, isi atingeau genunchii, si ii simtea sangele cum pulsa prin vene, isi luara palmele una in alta si isi unira fruntile, frigeau.

Se gustau din priviri si se pierdeau in amintiri atat de pasionale, ea nemaiputand sa mascheze dorinta de a-l simti iar, ii atinse buzele usor si-apoi fugi la geam, sa vada ploaia, si-i auzea pasii, se apropie usor de ea, se lipi de spatele ei, ii trase camasa subtil, sa-i dezgoleasca umarul, sa-i simta pielea in varful degetelor.

A fost suficient ca ea sa tremure, isi simtea fiecare particica ce o compunea atat de bine cum tresalta in sarutarile lui, cum o furnica toata pielea, se intoarse catre el si ridica mainile in semn de predare, si renunta la orice gand ce i se zbatea in minte.

O lua in brate iar ea i se infasura pe trup, o lipi de peretele rece al camerei, ii smulse hainile, iar ea se purta ca o prada prinsa in capcana si impacata cu gandul ca el i-ar putea face orice, nu ii mai pasa, era a lui, in seara asta ii apartinea toata asa goala cum era.

Buzele ii luasera foc, caci pielea ei ardea, sfarcurile erau groaznic de indraznete si-i asteptau cu nesat gura, picioarele ii tremurau, asa ca el trase usor o noptiera si o lasa sa-si spijine un picior, caci de data asta patul nu le mai era de folos, in seara asta urmau sa faca sex in picioare.

Erau doar ei doi si totul in jur incremenise, nici ceasul nu mai indraznea sa numere secundele ramase pana ce trupurile lor se vor uni.

Ar fi preferat sa o lege fedeles de maini, sa nu fie nevoita sa-l atinga, caci i-ar fi sfasiat carnea de pe oase, si parca ghicind asta, el incepu sa isi desfaca usor fiecare nasture al camasii si parca respiratia ei devenea din ce in ce mai sacadata.

Se razgandi si o smulse, intorcand-o cu spatele la el, sanii i se lipisera de perete dar ea nu simtea frigul, o apuca usor de gat tragand-o spre el si-apoi o saruta, pana spre calcaie.

Niciodata nu i-a rezistat, nu a avut rabdare, tot timpul de grabea sa il simta in ea si totusi, el o tempera de data asta, cobora si urca umpland-o cu saruturi, si staruind cu limba acolo unde stia ca ei ii place.

O intoarse usor pe o parte, doar pentru a-si face loc sa ii ridice usor piciorul si s-o mangaie dar fara s-o patrunda, stia ca asta o face sa-i fie sclava, sa nu i se mai impotrivesca asa cum facea deseori cand se luptau doar in cuvinte.

O saruta cu nesat uitand sa mai respire si se juca cu degetele pe sanii ei moi, iar sfarcurile i le gadila cu limba facandu-le sa se intareasca si mai rau.

Si apoi cand ea era mai beata de placere , o patrunse usor, asa ca prima data, si-i cauta privirea animalica, si-i asculta gandurile pline de placere.

Afara tuna de parca si vremea presimtea tumultul din trupurile lor, o aseza usor pe pat, inca mai tresarea de atata exaltare, isi lua hainele incet, si pleca asa tacut cum a venit.

Ea statea goala intinsa pe asternuturile neatinse de dragostea lor si privea in gol tavanul camerei ce se transformase intr-o oglinda in care revedea la nesfarsit scenele ce tocmai se petrecusera, si iarasi tresarea….

Privirea ta

Ma hranesc cu privirea ta si ochii tai imi amintesc ca undeva, in sufletul meu, exista ceva frumos.

Trebuie sa  iti aduci aminte ca te astept cu inima deschisa cand ai sufletul impovarat de griji.

Pentru tine imi deschid sufletul, si las lumina ta să pătrundă în acel loc întunecat, pătat cu dezamăgiri și lacrimi uscate.

Când te întreb dacă mă mai iubești, să nu te superi, să-mi ierți copilăriile, să-mi ierți capriciile, să ai răbdare, si să-mi răspunzi privindu-mă în ochi.

E ziua ta, tata, unde esti?

 

Ploua ….milioane de lacrimi curg din cer…milioane de picaturi de dor se preling  pentru tine,tata….Plang norii si plang si eu….Azi e ziua ta… Stii… vroiam sa iti spun, ce-ar fi daca te-ai putea repezi pana la mine un pic…doar azi..  Azi cand e Invierea…ce-ar fi daca Dumnezeu te-ar lasa cu noi o zi…cu mine si mama. Am pregatit atatea bunatati, tot ce iti placea, doar tu lipsesti….Ce-ar fi sa suni la usa  si eu sa iti deschid, sa ma iei in brate si sa-mi spui ca si tie ti-e dor de mine? Sa petrecem toti o zi minunata, sa radem si sa ne privim in ochi cu  dor, iubirea sa ne incalzeasca bland si sufletele sa nu ne mai fie atat de grele….sa ciocnim ouale pe care le-am vopsit si  sa mancam cozonac…..oare ce-ar fi?

Dar e doar un vis…

La Multi Ani, tata….golul lasat de tine este inca acolo…. … nimic nu-l poate umple….Stii cica timpul vindeca…nu vindeca nimic…absolut nimic…Durerea o simt la fel…si dorul…si regretul…si vina…toate ma inconjoara si ma sufoca, nu ma lasa sa dorm…sunt prezente in mine si imi sfasie trupul in bucati de carne  sangerinde in fiecare secunda….imi controleaza mintea, tata, nu mai pot gandi …nu mai pot rade…nu ma pot trai……Ma simt atat de pierduta fara tine, atat de singura in lumea asta mare….

Ce ma fac fara tine?

 Spune-mi, te rog, ce ma fac?

Cum sa invat sa traiesc fara tine?

 Cum?

Atat de special

Avem ceva atat de special incat nu indraznesc sa spun cuiva de teama sa nu ne strice iluziile ce ne imbata, din cauza lor am uita cine suntem.
Stii ca intotdeauna ne-am certat de frica, de teama de nu ne pierde.
Sa nu crezi cand spun cuvinte ce te dor, sa crezi doar ceea ce simti pentru ca nimeni in afara de tine nu ma cunoaste mai bine.
Nimeni nu simte ca doare, doar tu stii sa pasesti printre lacrimi, sa vaslesti in marea mea de ganduri, sa te invelesti in tristetea mea si sa taci langa mine.

Doare

Cand iubesti prea mult, incepe sa te doara….