Azi ochii mei privesc în gol, trupul si mintea s-au răzvrătit împotriva mea. Nu mă mai ascultă. Nu pot să mă supăr…si eu am partea mea de vină. Probabil acum e rândul lor. Am intrat într-o stare de mi-e egal de tot si toate. Am obosit probabil. Nu știu. Furtunile din mine mi-au sfâșiat sufletul si mi-au abandonat apoi trupul pe o plajă pustie. Simt cum valurile îmi ating picioarele și încearcă sa mă tragă în larg. Vor reuși. Nu am puterea să mă împotrivesc. Val dupa val…..marea mă câștigă. E ok…sunt împăcată …poate ca acolo liniștea din adâncuri îmi va liniști inima asta nebună…
Azi….sunt singură, abandonată, goală, fără nimic în mine,
fără nimic…
Sunt lacrima ce-mi curge în tăcere pe obraz.
Sunt însăși tăcerea ce urlă neîncetat in mine…
