As vrea sa va pastrez pe toti acolo, intr-un cufar cu amintiri, asa as putea sa lupt cu uitarea, si cu dorul de voi.
As vrea sa-l pot deschide in fiecare seara, inainte sa ma pierd in vise ori cosmaruri, as vrea sa va iau si sa va mangai pe-ndelete, pe voi ce ati ales sa ma abandonati, si sa ma lasati sa bantui in nestire.
Pierduta-n intuneric, fara un semn de la voi, deschid cufarul, si acolo-i doar liniste, dar oare voi nu-mi auziti strigatul de dor?
Pierduta-n amintiri, as vrea sa-l deschid si sa va strang in brate, pana nu mai pot sa respir, sau as intra acolo sa-mi vindec sufletul de amintiri.
