Neputinta

E intuneric, nu stiu unde sunt, nu e nimeni in jurul meu si mi-e frica. Stiu ca undeva acolo, mult  mai in fata e lumina si e cineva la care trebuie sa ajung. Dar nu pot . Picioarele imi sunt intepenite, nu ma pot misca, inima imi bate tare. Incerc sa ma misc, vreau sa alerg dar merg cu incetinitorul. Parca am o suta de tone. Si intunericul ma inconjoara rece si nemilos. Abia fac 2 pasi, ma tarasc cu eforturi supraomenesti dar degeaba. Lacrimile imi ingheata pe obraji. Chiar nu ma poate ajuta nimeni? Nu mai  vreau aici, vreau acolo, la lumina. Mi-e frig si mi-e dor. Un dor nebun. Nici nu stiu cum am ajuns aici.Nici nu mai stiu cine sunt. Sunt dor, sunt durere, sunt lacrima. Nu stiu cat mai pot rezista. Nici macar nu mai incerc sa inaintez. E prea greu.  Ma intind  pe caldaramul rece, cu o durere surda in piept.Parca frigul nu ma mai deranjeaza  ..incet…incet ma cuprinde linistea. Durerea dispare si parca plutesc. Deja e mai bine. Parca nu mai conteaza nimic. Nimic. Decat poate gandul ca te voi vedea. Te voi vedea? Vino si ajuta-ma, te rog, intinde-mi mana si scoate-ma din prapastia durerii…..