Ai simtit vreodata nevoia sa privesti in gol, sa lasi timpul sa zboare pe langa tine precum o mie de anotimpuri, o mie de nori ce se aduna si se despart pe cer, o mie de picaturi ce se unesc in balti pe caldaram, ai reusit sa respiri si totusi sa mori incet si lin, sa lasi viata sa ti se scurga din vene si-apoi sa-nvii ca si cand nimic nu s-a-ntamplat si nici un gand bizar nu ti-a zburat prin cap?
Ma simt ca un ostas ce si-a pierdut toti camarazii in lupta, ce-a stat nestingherit si i-a privit cum mor si le-a vazut in ochi familiile ce vor plange la mormantul lor.
Ma simt stinghera in viata, ca un om singur pe un drum pustiu si prafuit, ca un fulg de nea pierdut intr-o vara torida, ca o umbra ce-si cauta fiinta flamanda de iubire, ca un copil ce cauta o mangaiere si un sarut pe furis in timp ce dorm.
Detest fiintele galagioase ce-mi tulbura gandurile care-mi inunda mintea, as vrea sa fiu cuprinsa de o liniste crunta, sa-mi tiuie urechile la placerea de a nu auzi nimic, si sa-mi treaca prin minte amintiri secventiale, sa rad, sa plang la comemorarea lor ca intr-un parastas morbid.
Si as vrea sa ma tina cineva de-o mana si sa ma simt un firicel de nisip intr-o mare de desert, sa fiu purtata de un vant pribeag ce-mi insoteste teama.
As vrea sa fiu un stalp de telegraf la marginea unui camp plin de flori salbatice si sa ma-mbat de-al lor miros, s-astept sa ma usuc si apoi sa cad in flori, sa imi fac coroana ce-am s-o port mandra pana la un capat de drum.
twomasks
twomasks 