Am sa te uit, am sa te scot de acolo din coltul mintii mele, unde stateai inghesuit in intuneric caci nimeni si nimic nu trebuia sa auda ca respirai acelasi aer ca si mine; si-am sa mai uit ce imi imaginam de-atatea ori, cum ma feream de tine si de ochii tai, si cum visam cu atat nesat o data doar sa iti simt caldura.
Si-am sa mai uit de azi ca te-am vazut vreodata, si cum mi-ai luminat universul cu-a ta privire si zambetul gingas, si-am sa mai uit c-odat am tremurat la gandul ca ne-am putea uni doar in simtiri si-n mangaieri furate.
Asa e dragostea, paleste in timp, dar care timp caci noi nu am avut nici o secunda impreuna, am avut o vesnicie in mintea mea, acolo am fost noi singuri, m-ai alintat si m-ai privit adesea.
Maine am sa te uit, am sa devin mai rece, ma voi pierde de acum in orice numai in ochii tai nu, n-am sa te mai las in vis, sa ma cuprinzi usor in brate.
Si-am sa mai uit cum tremuram izbita de privirea ta, nu voi mai da buzna catre lumina ta, as da orice acum sa te mistui din lumea mea….
