Vantul sufla cu putere incercand parca sa ma impiedice sa inaintez. Ma apropii in tacere, stinghera, incercand sa nu te trezesc. E frig si mana mi-a inghetat strangand ca intr-un spasm lumanarea rosie. Ma las in genunchi si imi lipesc fruntea de cruce. Sunt 13 ani de cand dormi dar parca a fost ieri pentru mine. Parca astept inca sa ma trezesc din vis si sa-ti vad ochii care se uitau la mine cu atata dragoste si intelegere. Sa-ti aud vocea spunandu-mi dulce: „ce faci,zuzo?” Stii, golul pe care mi l-ai lasat exista inca…acolo langa cel lasat de tata…
Mi-e dor de tine, dragul meu G. Mi-e dor de discutiile noastre lungi, mi-e dor de stralucirea din ochii tai, mi-e dor sa vin si sa imi deschizi usa larg, mi-e dor de noi…
Prea multa durere …prea multe lacrimi…
prea multe lumanari de aprins…..
Vantul imi suiera neputinta si imi rade taios in fata. Aici el e stapan. Imi stinge lumanarea manios ca i-am calcat teritoriul si ma izbeste incercand sa ma puna la pamant. Parca imi spune ca nu e locul meu aici….ce stie el….nu stie nimic. Nu stie ca o parte din mine e aici…demult…
Plec. Tanguirea vantului ma insoteste pe alei. Simt ochi atintiti asupra mea, simt umbre intorcandu-se incet spre mine si privindu-ma in tacere. Da, stiu, nu va mai deranjez somnul de veci. Va las.
Odihneste-te in pace, G….stiu ca esti cu tata….
si ca ne vom revedea …..
twomasks
twomasks 