Nimic…

               

Azi ochii mei privesc în gol, trupul  si mintea s-au răzvrătit  împotriva mea. Nu mă mai ascultă. Nu pot să mă supăr…si eu am partea mea de vină. Probabil acum e rândul lor. Am intrat într-o stare de mi-e egal de tot si toate. Am obosit probabil. Nu știu. Furtunile din mine mi-au sfâșiat sufletul si mi-au abandonat apoi trupul  pe o plajă pustie. Simt cum valurile îmi ating picioarele și încearcă sa mă tragă în larg. Vor reuși. Nu am puterea să mă împotrivesc.  Val dupa val…..marea mă câștigă.  E ok…sunt împăcată …poate ca acolo liniștea din adâncuri îmi va liniști inima asta nebună…

 Azi….sunt singură, abandonată, goală, fără nimic în mine,

fără nimic…  

Sunt lacrima ce-mi curge în tăcere  pe obraz.

Sunt însăși tăcerea ce urlă neîncetat in mine…

Neputinta

E intuneric, nu stiu unde sunt, nu e nimeni in jurul meu si mi-e frica. Stiu ca undeva acolo, mult  mai in fata e lumina si e cineva la care trebuie sa ajung. Dar nu pot . Picioarele imi sunt intepenite, nu ma pot misca, inima imi bate tare. Incerc sa ma misc, vreau sa alerg dar merg cu incetinitorul. Parca am o suta de tone. Si intunericul ma inconjoara rece si nemilos. Abia fac 2 pasi, ma tarasc cu eforturi supraomenesti dar degeaba. Lacrimile imi ingheata pe obraji. Chiar nu ma poate ajuta nimeni? Nu mai  vreau aici, vreau acolo, la lumina. Mi-e frig si mi-e dor. Un dor nebun. Nici nu stiu cum am ajuns aici.Nici nu mai stiu cine sunt. Sunt dor, sunt durere, sunt lacrima. Nu stiu cat mai pot rezista. Nici macar nu mai incerc sa inaintez. E prea greu.  Ma intind  pe caldaramul rece, cu o durere surda in piept.Parca frigul nu ma mai deranjeaza  ..incet…incet ma cuprinde linistea. Durerea dispare si parca plutesc. Deja e mai bine. Parca nu mai conteaza nimic. Nimic. Decat poate gandul ca te voi vedea. Te voi vedea? Vino si ajuta-ma, te rog, intinde-mi mana si scoate-ma din prapastia durerii…..

Asteapta-ma sa vin copile….

Am inima precum o lacrima pustie intru-un desert de soare ce-mi arde sufletul atat de pustiit de lipsa ta cand stiu ca esti doar in imaginatie si-n gand doar o dorinta in mintea mea hilara ce tot timpul alearga catre necunoscut, catre o scena goala din care au fugit chiar si actorii si dialogul s-a sters de pe hartie si totu-i gol si bate-un vant al celei ce am fost vreodata.

Si cum sa fac sa ma mai simt iar eu, cand e furtuna si totu-i haos in interiorul meu, si da pe-afara non-sensul scris in fuga pe-un colt firav al existentei mele.

Si ma intorc cu fata catre tine si zbier doar ajutor dar nimeni nu m-aude, si-a amutit amurgul si noaptea ma inunda si-i rece-n jurul meu, miroase-a putregai e sufletu-mi ce tipa dupa tine, asteapta-ma sa vin copile….

Cuvinte

Daca as putea sa adun pe hartie,

toate cuvintele ce te-ar descrie,

toate  cuvintele pentru respect si intelegere,

iubire, incredere, bunavointa,

Nu ar fi de-ajuns pentru a multumi pentru ceea ce esti.

Pentru lumina pe care o aduci in sufletul meu,

pentru iubirea ce-o reversi asupra mea, in felul tau,

pentru rabdarea ce o ai numai cu mine.

Cuvintele nu sunt de ajuns pentru iubirea mea,

si sper ca gandurile mele macar sa ajunga,

acolo de unde fiecare lacrima a ta porneste,

atunci cand te simti pierduta.