Îmi spun mereu că nu mai ai cu ce sa mă surprinzi. Ceva în genul “Ok, am înțeles că suntem suflete pereche, ne-au demonstrat-o atâtea întâmplări sau situații ciudate, nu mai are ce să mă mai mire. Gândim la fel, acționăm la fel, eu încep o propoziție, tu o termini sau…. începem să vorbim în același timp spunând …ghici ce? … același lucru”. Însă, iată că încă reușești să mă bulversezi atât de profund încât am inceput să mă întreb: eu sunt eu ……..sau sunt tu. De parcă am fi aceeași minte, același suflet în 2 corpuri diferite.Îmi găsești ceea ce nici măcar nu știam că eu caut. Este ceva ce nu am crezut că poate exista, că poate fi real. Mă cunoști mai bine decât mă cunosc eu, ești bucuria sufletului meu și în fiecare zi mulțumesc cerului că ne-am găsit. Am să te prețuiesc ca pe o stea dragă a sufletului meu și îți promit că te voi căuta și în viața viitoare. Fiindcă nu pot trăi fără iubirea ta, nu pot trăi fără râsul tău ce alungă temerile din inima mea, nu pot trăi fără sufletul tău ce reușește să răzbată prin întunericul ce mă înconjoară mai mereu și-mi luminează existența. TQ.