Te astept…

                  Trezeste-ma cand totul se va termina. Trezeste-ma cand durerea va disparea, cand nu voi mai simti golul asta imens din mine,  cand lacrimile nu vor mai curge atat de usor. Trezeste-ma doar atunci cand vei fi langa mine, doar atunci cand te voi putea lua in brate si iti voi simti inima batand in piept, cand iti voi mangaia mainile imbatrinite si ele vor fi calde si  imi vor raspunde. Pana atunci lasa-ma aici, in noaptea asta plina de dor si de ganduri nerostite vreodata, lasa-ma aici intinsa pe caldaramul rece, lasa-ma sa ma mint ca totul e un vis urat si ca vei reveni. Te voi astepta aici, cuminte, cu chipul tau in minte.  Doar, te rog, nu uita de mine.  Fiindca nu stiu cat mai rezist , nu stiu cat mai poate sufletul meu tine dorul in el. Simt ca ma sting incet, cu fiecare zi care trece, simt cum viata ma paraseste, nu mai sunt decat “cea care te asteapta”. Nu uita de mine,tata, intoarce-te si salveaza-ma de mine. Altfel…. voi veni eu la tine…putin cate putin …in fiecare zi….pana  vom fi impreuna…

 

 

De ziua ta!

 

Ai avut parte de atatea furtuni, iar valurile involburate ti-au izbit tarmul sufletului cu atata putere incat de multe ori ai cazut in genunchi sfasiata de durere.

Ai parut ca nu te-ai lasat doborata de nici o suferinta, ai zambit desi ochii iti plangeau tristetea arborata in suflet

Stii sa iubesti fara conditii, sa vorbesti fara intentii, sa daruiesti fara motive, sa tii la cineva fara explicatii.

Ai stiut sa-mi iei o parte din inima, ai pus-o langa a ta sa se intregeasca, si mi-ai vindecat sufletul ce nu se stia bolnav.

Sunt fericita ca am ales cararea care m-a dus catre tine, si de-as lua-o de la inceput as merge pe acelasi drum alaturi de tine.

Ai fost “tu” tot timpul, chiar daca am fost departe pentru o vreme, te-am privit mereu in gand, si lumea s-a gandit la fel pentru noi.

E greu să-i explici cuiva şi chiar ţie însuţi de multe ori, de ce simţi nevoia să stai alaturi de un om, să te-apropii de el şi nu de altul, asa ca n-am sa incerc sa deslusesc ceva ce nici eu nu inteleg, imi deschid sufletul larg, trag aer in piept, si-ti spun:

La multi ani, sufletel!

Cuvintele tale

 „Of ca grele mai sunt pietrele si simt ca se rupe funia ce le tine….”

„Te voi ajuta si-ti voi tine şi eu funia,

Iţi voi şterge lacrimile ce se vor innoda cu ale mele,

Iţi voi opri tremurul mâinilor cu ajutorul mâinilor mele,

Te voi lua în braţe şi sufletele noastre se vor atinge şi-si vor alunga frica  si teama si vor înţelege că în lumea asta nu mai sunt singure.

De acum încolo vor fi doar un singur suflet.

For ever and ever.”

Asteapta-ma sa vin copile….

Am inima precum o lacrima pustie intru-un desert de soare ce-mi arde sufletul atat de pustiit de lipsa ta cand stiu ca esti doar in imaginatie si-n gand doar o dorinta in mintea mea hilara ce tot timpul alearga catre necunoscut, catre o scena goala din care au fugit chiar si actorii si dialogul s-a sters de pe hartie si totu-i gol si bate-un vant al celei ce am fost vreodata.

Si cum sa fac sa ma mai simt iar eu, cand e furtuna si totu-i haos in interiorul meu, si da pe-afara non-sensul scris in fuga pe-un colt firav al existentei mele.

Si ma intorc cu fata catre tine si zbier doar ajutor dar nimeni nu m-aude, si-a amutit amurgul si noaptea ma inunda si-i rece-n jurul meu, miroase-a putregai e sufletu-mi ce tipa dupa tine, asteapta-ma sa vin copile….

Da-mi o parte din tine!

As vrea sa-ti iau o mana, pe care vrei tu sa mi-o dai, si cand voi fi pierduta-n haos si in ganduri lugubre, sa-ti iau mana intr-a mea s-o strang, si sa ma ia o liniste in brate si sa ma legene usor.

Ti-as lua si  inima din piept, o zi doar, sa simt mai bine teama si dorul ce-ti atarna legate cu lant greu si ferecate de mii de ivare.

 

As lua-o doar pentru a stii mai bine cum e sa fii tu si sa traiesc in amintirile ce zac in ea.

 

Ti-as lua o talpa sa simt cum arde pamantul sub picioare cand vrei sa stai sa te-odihnesti, satula sa cutreieri atatea drumuri de nonsens.

 

Ti-as lua urechea s-aud toata palavrageala ce o suporti in fiecare zi cand vrei sa asurzesti doar un moment si sa-ti asculti tacerea sufletului ratacit.

 

Ti-as lua si gura si i-as invata tainele de a nu spune nimic cand totul in gandire-i haos.

 

Ti-as lua si sufletul, dar nu e de gasit l-am cautat un ceas, oare unde l-ai dosit?

 

De nu spui sa ma opresc sa caut, cand al tau suflet e-n aripa mea stanga infipta bine-n spate.

 

Ai privit?

Ai privit vreodata un suflet trist cu privirea brazdata de dezamagiri, ai privit vreodata niste ochi atat de luminosi si totusi plini de lacrimi ce-i sapau obrazul fin?

Ai privit vreodata o inima sfaramata in bucati, ce-atarna precum un les si tresare intr-o ultima bataie?

Ai privit vreodata o mana rece tremuranda de-atata amaraciune, ai zarit vreodatata prin ochii ei tavanul plin de umbre ce vestesc numai sfarsitul?

Ai privit vreodatata un om satul de toti ceilalti, un om ce vrea doar sa sufere si sa planga pana ce toate lacrimile ii vor seca sufletul incins de vapaia amintirilor sumbre ce-i bantuie fiece vis?

Ai putea sa-nveti de la un asemenea om sa iubesti sublim si nebuneste?

Intreaba-ma pe mine cum e sa iubesti pe cineva asa, cum poate fi un drog sau un pacat.

Ai tot!

Stapanesti marea de cuvinte pentru a  schimba o lume, dar iti musti limba de fiecare data cand vrei sa te destainui,

Ti-ai petrecut toata viata cufundata in tacere, cuprinsa de o teama nebuna ca vei spune ceva gresit,

Daca nu spui ce simti cum crezi ca-ti voi invata tainele sufletului?

Ai o inima puternica aidoma ragetului unui leu, asa ca lasa-ma sa-ti aud vocea,

Nu suntem la fel, insa asta ne intareste si mai mult,

Ai in suflet toata lumina necesara pentru a opri umbrele ce-ti bantuie visele, asa ca nu te mai ascunde,

Te uiti pierduta in reflexia umbrei din oglinda, a celei ce erai odinioara,

Ti-ai uitat sufletul pe un raft, nu-l lasa sa se umple de praf, lasa-ma sa-l ingrijesc,

Nu te lasa coplesita de ceata de stele, nu mai lasa ca totul in tine sa spuna NU.

Din cand in cand, de voi simti ca ai nevoie, am sa-mi scot inima din piept, si-am sa caut o bucatica care nu sangereaza, am s-o smulg si-am sa ti-o dau, sper sa am destule, incat sa umplu cat mai multe goluri din inima ta….

 

Ti-ai promis!

Ti-ai promis sa nu mai suferi si totul a fost in zadar, ti-ai promis sa nu mai privesti catre nicaieri cu ochii reci si goi, ti-ai promis sa nu te mai intorci pe acest taram fragil si sensibil al inimii tale frante si peticite de atatea randuri cand ai incercat sa te dregi.

Ti-ai promis sa iti aduci aminte cum e sa respiri, sa traiesti, sa nu te mai prabusesti in neant, sa nu mai simti spinii ascutiti ce-ti zgarie trupul, ti-ai promis sa te impotrivesti caderii, sa nu mai lasi pe nimeni sa-ti sfasie hainele, si sa te lase goala doar pentru a fi mai usor sa ajunga la inima ta ce fragil mai bate.

Ti-ai promis ca nu vei mai trai fara iubire, fara lacrimi, si totusi esti goala pe dinauntru, coplesita de amara liniste a uitarii.

 Ti-ai promis ca nu te vei prabusi, ca vei lupta cu propria-ti fiinta, cu altii,ca nu te vei lasa purtata de aripile intunericului, a confuziei, ca nu vei calca pe taramul acela al nepasarii, ca nu vei esua in lumea asteptarii, ca nu vei simti durerea iubirii.

In loc sa mergi in jos, in loc sa strigi cu disperare, in loc sa fugi cat inca esti in viata, in loc sa inghiti minciuni, in loc sa te ingropi de vie, mai bine rasuceste cutitul in rana pana cand cei ce iti fac rau nu mai pot sangera.

Lumea mea ar fi seaca fara tine, nu as putea merge drept pe drumul meu, nu as putea continua, stiu ca esti goala pe dinauntru, dar lasa-ma sa stau langa tine….