In intunericul care ma inconjoara de atat timp se intrevede o raza de soare. Si acea raza de soare esti tu. Da…tu, ce-a de-a doua masca a acestui blog. Acum, in ceasul al nspelea cand ochii mei “inchisi” de peste 1 an incet.. incet ….incep sa se deschida si sa vada ca lumea exista inca……chiar si fara tatal meu iubit……….. te vad pe tine. Pe tine, care ai stat langa sufletul meu chinuit de atata dor,pe tine……care mi-ai alinat zilele triste, mi-ai tinut mainile tremurande de atat chin si mi-ai sters lacrimile de pe obraz. Azi am inteles ca tu … ai vazut drumul pe care eu bajbaiam, intortochiat, plin de lacrimi, durere, furie si neputinta si nu ai fugit ca ceilalti, ci ai ales sa stai langa mine. Si sa parcurgi aceasta calatorie a mea prin doliu alaturi de mine. Desi……. era ca si cum ai retrai si tu……despartirea de propriu tau tata. …Nu plange….Stiu ca iti dau lacrimile. Doar ca azi, cand gandurile mele sunt ceva mai lucide ……. vroiam sa iti spun ca …….. te iubesc……..enorm……mai mult decat pot eu exprima. Si ca azi … e prima zi in care speranta ma viziteaza. Iubire, eforturile tale nu au fost in zadar…….nu te-ai zbatut pentru sufletul meu degeaba. Stiu ca e doar o prima zi din restul zilelor mele. Stiu ca intunericul ma va cuprinde din nou, poate nu asa de rau ca altadata, dar acum …ceva s-a schimbat: am aflat ca tu ma astepti…. acolo ….la lumina… am aflat ca tu nu ma vei parasi, indiferent de intunecimea mintii mele…….asa ca voi incerca sa nu intarzii prea mult. Voi incerca sa nu te mai las sa suferi……. Stii ca inca nu sunt pe deplin stapana pe gandurile mele….dar…… atunci cand lumea se va narui din nou peste mine, cand voi simti ca durerea nu ma lasa sa respir…… ma voi gandi la tine. Voi strange in mana aripa de inger pe care mi-ai daruit-o si dragostea ta ma va aduce inapoi.
