Te vreau inapoi, vii?

N-ai vrea sa te intorci catre mine,

N-ai vrea sa uiti ca m-ai omis cu privirea,

N-ai vrea sa te ajut sa darami zidul ce ne desparte,

Zidul pe care cu atata sarguinta incerci sa il ridici,

Izolarea ta ma doare  mai mult decat absenta ta.

As vrea sa fiu sigura ca nu vei dori sa tai funia invizibila ce ne leaga,

Ca nu vei ravni la un moment dat sa fii singura cu tine, decat singura langa mine.

Te vreau inapoi, vii?

As vrea….

As vrea sa fiu un aer sa ma inspire cineva, sa pot sa trec prin sange, prin constiinta si prin suflet, si-apoi sa ma expire, as vrea doar sa plutesc cu aripile-ntinse, sa fiu o pasare si sa plonjez in norii albi, pufosi si-as vrea sa fiu doar singura, sa imi vorbesc doar mie si sa-mi ascult un gand ce rataceste-n minte.

As vrea sa scot din minte privirile-ascutite ale celor ce ma fac vinovata pentru nenorocirea omenirii, as vrea sa amuteasca acele guri ce spun doar vorbe crude, acele minti bolnave ce se gandesc la ele, as vrea sa fiu in cer o picatura ce niciodata nu izbuteste sa cada pe pamant sa simta strivirea celor care calca tot ce-i inconjoara, ce nemilos se-ntreaba daca arata bine in oglinda.

Si sunt satula de slugareli, de zambetele false, de vorbele ce trebuie rostite atunci cand vrei sa taci, de tot ce trebuie sa intruchipeze acel banal „sunt bine”, cand eu sunt vraiste si e furtuna in suflet si nimeni nu are cum sa inteleaga ca eu traiesc in lumea mea ingusta si tacuta.