Va veni o zi

Va veni o zi cand poate va fi ultima data cand te vad,

O zi cand nu voi mai putea sa te vad zambind,

Va veni o zi cand nu voi mai putea sa iti alung tristetea si sa-ti sarut lacrimile,

O zi cand nu vei mai fi acolo sa ma asculti,

Va veni o zi cand nu iti voi mai intalni ochii,

O zi in care nu voi mai avea cui sa spun, nu mai pot,

Va veni o zi in care ma voi resemna si-mi vor tremura genunchii,

O zi in care voi regreta ca poate nu am stiut prea bine cum sa-ti fiu,

Si-atunci ma va durea cumplit, si-am sa gem numai amaraciune

Si-am sa adorm in amintirea ta….

Eliberarea chinului

Statea nemiscata, abia respira, si aburul ce-i iesea din gura inclestata se amesteca cu vremea rece,

Se ghemuise pe pamantul avid de caldura ei,

Tremura de atata liniste, sangele siroia din vene grabit sa scape din stransoare,

Gasise linistea ce-o cauta cu disperare, ca o eliberare ce-o astepta de-atata timp,

Nici umbrele nu mai miscau, pielea ei se amestecase cu praful de pe drum,

Si vantul se juca fericit in parul incretit de ploaie,

Avea picioarele vanete de la funia ce-o stransese in speranta ca se va arunca,

Dar n-a avut curaj si-i pare rau cand vede cum sangele odata cald,

Acum se prelinge prin mizeria din sufletul chinuit de vise neimplinite,

Ochii au ramas atintiti spre infinit, sunt chinuiti de amintirile de altadata,

Mainile cauta cerul si-o imbratisare de final….

Pentru o zi…

             

Am obosit…….

As vrea …pentru o zi ….sa nu mai simt nimic.

Dar nimic. Sa fiu un simplu corp lipsit de sentimente,

lipsit de dor, de durere, de remuscari, de regret, de tot….

Macar pentru o zi…..

Te astept…

                  Trezeste-ma cand totul se va termina. Trezeste-ma cand durerea va disparea, cand nu voi mai simti golul asta imens din mine,  cand lacrimile nu vor mai curge atat de usor. Trezeste-ma doar atunci cand vei fi langa mine, doar atunci cand te voi putea lua in brate si iti voi simti inima batand in piept, cand iti voi mangaia mainile imbatrinite si ele vor fi calde si  imi vor raspunde. Pana atunci lasa-ma aici, in noaptea asta plina de dor si de ganduri nerostite vreodata, lasa-ma aici intinsa pe caldaramul rece, lasa-ma sa ma mint ca totul e un vis urat si ca vei reveni. Te voi astepta aici, cuminte, cu chipul tau in minte.  Doar, te rog, nu uita de mine.  Fiindca nu stiu cat mai rezist , nu stiu cat mai poate sufletul meu tine dorul in el. Simt ca ma sting incet, cu fiecare zi care trece, simt cum viata ma paraseste, nu mai sunt decat “cea care te asteapta”. Nu uita de mine,tata, intoarce-te si salveaza-ma de mine. Altfel…. voi veni eu la tine…putin cate putin …in fiecare zi….pana  vom fi impreuna…

 

 

Neputinta

E intuneric, nu stiu unde sunt, nu e nimeni in jurul meu si mi-e frica. Stiu ca undeva acolo, mult  mai in fata e lumina si e cineva la care trebuie sa ajung. Dar nu pot . Picioarele imi sunt intepenite, nu ma pot misca, inima imi bate tare. Incerc sa ma misc, vreau sa alerg dar merg cu incetinitorul. Parca am o suta de tone. Si intunericul ma inconjoara rece si nemilos. Abia fac 2 pasi, ma tarasc cu eforturi supraomenesti dar degeaba. Lacrimile imi ingheata pe obraji. Chiar nu ma poate ajuta nimeni? Nu mai  vreau aici, vreau acolo, la lumina. Mi-e frig si mi-e dor. Un dor nebun. Nici nu stiu cum am ajuns aici.Nici nu mai stiu cine sunt. Sunt dor, sunt durere, sunt lacrima. Nu stiu cat mai pot rezista. Nici macar nu mai incerc sa inaintez. E prea greu.  Ma intind  pe caldaramul rece, cu o durere surda in piept.Parca frigul nu ma mai deranjeaza  ..incet…incet ma cuprinde linistea. Durerea dispare si parca plutesc. Deja e mai bine. Parca nu mai conteaza nimic. Nimic. Decat poate gandul ca te voi vedea. Te voi vedea? Vino si ajuta-ma, te rog, intinde-mi mana si scoate-ma din prapastia durerii…..

De ziua ta!

 

Ai avut parte de atatea furtuni, iar valurile involburate ti-au izbit tarmul sufletului cu atata putere incat de multe ori ai cazut in genunchi sfasiata de durere.

Ai parut ca nu te-ai lasat doborata de nici o suferinta, ai zambit desi ochii iti plangeau tristetea arborata in suflet

Stii sa iubesti fara conditii, sa vorbesti fara intentii, sa daruiesti fara motive, sa tii la cineva fara explicatii.

Ai stiut sa-mi iei o parte din inima, ai pus-o langa a ta sa se intregeasca, si mi-ai vindecat sufletul ce nu se stia bolnav.

Sunt fericita ca am ales cararea care m-a dus catre tine, si de-as lua-o de la inceput as merge pe acelasi drum alaturi de tine.

Ai fost “tu” tot timpul, chiar daca am fost departe pentru o vreme, te-am privit mereu in gand, si lumea s-a gandit la fel pentru noi.

E greu să-i explici cuiva şi chiar ţie însuţi de multe ori, de ce simţi nevoia să stai alaturi de un om, să te-apropii de el şi nu de altul, asa ca n-am sa incerc sa deslusesc ceva ce nici eu nu inteleg, imi deschid sufletul larg, trag aer in piept, si-ti spun:

La multi ani, sufletel!

Cum?

Cum poti exprima durerea? Cum ii poti face pe ceilalti sa inteleaga ca  tu nu mai esti tu? Ca nu mai esti nimic, doar un trup care incearca sa supravietuiasca cu sufletul sfasiat de deznadejde? Cum poti sa explici  ca nu mai poti zambi, ca nu mai poti rade, ca nu te mai poti bucura si ca totul  ti se pare o piesa de teatru in care joci. Nu poti! Stiu doar ca rolul pe care il joc ,acum, nu mai pacaleste pe nimeni iar  masca pe care o port nu ma  mai poate ascunde,  zambetul pe care il afisez  e fals si  nu mai pot continua.  Nu stiu cum sa alung dorul din inima mea, nu stiu cum sa continui fara tine, nu stiu cum de mai respir, nu stiu cum de nu mi-au secat lacrimile pana acum, inca ud perna in fiecare seara, inca durerea din piept ma seaca.  Ma gandesc la tine mereu, esti prezent in gandul meu si nu-ti pot da drumul.  Imi pare rau pentru tot. Sunt slaba, nu sunt deloc puternica si timpul nu mi-a vindecat ranile.  Mi-e frig si mi-e teama….teama ca nu voi mai fi niciodata cum eram, ajuta-ma, te rog. Inchid ochii si incerc sa simt din nou caldura mainii tale. Dar nu o mai pot simti. Totul e rece in jur. Pasii ma conduc spre nicaieri. E intuneric in jur si tristete. Vantul alearga hoinar si imprastie frunzele ce se astern moarte la picioarele mele. E toamna, tata. Si tu nu esti cu mine…..