Ciudata?

De ce se grabesc unii oameni sa ma catalogheze asa de repede, doar pentru ca imi plac lucrurile bine definite, doar pentru ca iubesc exactitatea, doar pentru ca sunt sensibila la zgomote ce-mi deranjeaza lumea interioara, doar pentru ca am idei diferite despre viata, doar pentru ca percep lucrurile altfel decat voi, dintre voi imi iau de fapt doza de anormalitate.

Da, noi cei ciudati avem o alta perspectiva asupra lucrurilor, doar noi putem vedea ceea ce voi nu veti zari vreodata, pentru ca nu aveti capacitatea de a privi dincolo de umbre si de aparente, pentru ca nu stiti sa cititi un om dupa gesturi nu doar dupa cuvinte rostite-n graba.

Imi place sa fiu singura, acolo-n lumea mea decat sa fiu inconjurata de voi, care va credeti perfecti, nu am spus niciodata ce simt cu adevarat in interiorul meu, pentru ca acolo in locul acela magic, creat doar pentru mine, totul se intoarce exact ca o clepsidra.

De multe ori ma simt neînţeleasă, furioasa si dezamăgită. Nu ma prefac ca sunt altfel, ci doar îmi îngrop adânc aceste sentimente si încerc sa uit de ele. Doar ca ele sunt mereu acolo, precum o piatra pe care o arunci intr-un lac, si face valuri, apoi totul se linisteste si nimeni nu mai stie ce s-a intamplat, insa eu voi sti mereu de existenta acelei pietre si cat de greu imi apasa sufletul.

Sunt furioasa când cineva încearcă sa îmi spună ce sa fac cu viaţa mea dar nu încearcă nici măcar un pic sa ma înţeleagă….