Stapanesti marea de cuvinte pentru a schimba o lume, dar iti musti limba de fiecare data cand vrei sa te destainui,
Ti-ai petrecut toata viata cufundata in tacere, cuprinsa de o teama nebuna ca vei spune ceva gresit,
Daca nu spui ce simti cum crezi ca-ti voi invata tainele sufletului?
Ai o inima puternica aidoma ragetului unui leu, asa ca lasa-ma sa-ti aud vocea,
Nu suntem la fel, insa asta ne intareste si mai mult,
Ai in suflet toata lumina necesara pentru a opri umbrele ce-ti bantuie visele, asa ca nu te mai ascunde,
Te uiti pierduta in reflexia umbrei din oglinda, a celei ce erai odinioara,
Ti-ai uitat sufletul pe un raft, nu-l lasa sa se umple de praf, lasa-ma sa-l ingrijesc,
Nu te lasa coplesita de ceata de stele, nu mai lasa ca totul in tine sa spuna NU.
Din cand in cand, de voi simti ca ai nevoie, am sa-mi scot inima din piept, si-am sa caut o bucatica care nu sangereaza, am s-o smulg si-am sa ti-o dau, sper sa am destule, incat sa umplu cat mai multe goluri din inima ta….
