Da-mi o parte din tine!

As vrea sa-ti iau o mana, pe care vrei tu sa mi-o dai, si cand voi fi pierduta-n haos si in ganduri lugubre, sa-ti iau mana intr-a mea s-o strang, si sa ma ia o liniste in brate si sa ma legene usor.

Ti-as lua si  inima din piept, o zi doar, sa simt mai bine teama si dorul ce-ti atarna legate cu lant greu si ferecate de mii de ivare.

 

As lua-o doar pentru a stii mai bine cum e sa fii tu si sa traiesc in amintirile ce zac in ea.

 

Ti-as lua o talpa sa simt cum arde pamantul sub picioare cand vrei sa stai sa te-odihnesti, satula sa cutreieri atatea drumuri de nonsens.

 

Ti-as lua urechea s-aud toata palavrageala ce o suporti in fiecare zi cand vrei sa asurzesti doar un moment si sa-ti asculti tacerea sufletului ratacit.

 

Ti-as lua si gura si i-as invata tainele de a nu spune nimic cand totul in gandire-i haos.

 

Ti-as lua si sufletul, dar nu e de gasit l-am cautat un ceas, oare unde l-ai dosit?

 

De nu spui sa ma opresc sa caut, cand al tau suflet e-n aripa mea stanga infipta bine-n spate.

 

Cufar cu amintiri

As vrea sa va pastrez pe toti acolo, intr-un cufar cu amintiri, asa as putea sa lupt cu uitarea, si cu dorul de voi.

As vrea sa-l pot deschide in fiecare seara, inainte sa ma pierd in vise ori cosmaruri, as vrea sa va iau si sa va mangai pe-ndelete, pe voi ce ati ales sa ma abandonati, si sa ma lasati sa bantui in nestire.

Pierduta-n intuneric, fara un semn de la voi, deschid cufarul, si acolo-i doar liniste, dar oare voi nu-mi auziti strigatul de dor?

Pierduta-n amintiri, as vrea sa-l deschid si sa va strang in brate, pana nu mai pot sa respir, sau as intra acolo sa-mi vindec sufletul de amintiri.

Sincera….

„Alo, salutare masca

Poti sa imi faci si mie o programare, la tine?

Simt o nevoie dementa sa te vad.

Imi e dor de tine, nimic altceva,

Am o gramada de lucruri sa iti spun,

In plus, ma impinge o nevoie disperata sa te tin in brate,

Stiu, nu trebuie sa ma supar, da, te-am regasit intr-o perioada foarte agitata din viata ta,

Am gresit ca am insistat iar sa te iubesc?

Am gresit ca am vrut sa nu ma mai simt singura?

Iarta-ma!

N-ai vrea sa te las, sa tac un timp?

Sa vezi cum e sa iti lipsesc,

Sa nu mai poti de dor si eu sa spun, stiu, da` nu am timp….”

Ce-ar fi sa te uit!

Am sa te uit, am sa te scot de acolo din coltul mintii mele, unde stateai inghesuit in intuneric caci nimeni si nimic nu trebuia sa auda ca respirai acelasi aer ca si mine; si-am sa mai uit ce imi imaginam de-atatea ori, cum ma feream de tine si de ochii tai, si cum visam cu atat nesat o data doar sa iti simt caldura.

Si-am sa mai uit de azi ca te-am vazut vreodata, si cum mi-ai luminat universul cu-a ta privire si zambetul gingas, si-am sa mai uit c-odat am tremurat la gandul ca ne-am putea uni doar in simtiri si-n mangaieri furate.

Asa e dragostea, paleste in timp, dar care timp caci noi nu am avut nici o secunda impreuna, am avut o vesnicie in mintea mea, acolo am fost noi singuri, m-ai alintat si m-ai privit adesea.

Maine am sa te uit, am sa devin mai rece, ma voi pierde de acum in orice numai in ochii tai nu, n-am sa te mai las in vis, sa ma cuprinzi usor in brate.

Si-am sa mai uit cum tremuram izbita de privirea ta, nu voi mai da buzna catre lumina ta, as da orice acum sa te mistui din lumea mea….

Imposibilul sau tu

De ce a trebuit sa apari in viata mea lipsita de culoare si sentimente?

De ce acum eu trebuie sa ma zbat intre tine, intre noi?

De ce de fiecare data imi cauti privirea si ma obligi sa sufar de dorinta?

De ce e ca si cum mi-ai lua barbia-n mana si m-ai sili sa-mi ridic ochii catre tine?

De ce cand ma gandesc la tine, apari si ma dezrobesti de tot ce am cladit pana atunci, de ziduri ridicate impotriva ta, cu atata suferinta?

De ce cand iau paharul sa ti-l umplu, as vrea sa il ating doar sa-ti simt caldura buzelor?

De ce ma privesti pe ascuns, desi te vad in coltul mintii?

De ce daca n-ai fi, as muri putin cate putin si-atunci cand esti, imi vine sa dispar, s-ajung la tine-n brate?

De ce nu stiu ce sa ma fac cu tine, de ce-ai mai fi, de ce eu mai respir….