Langa tine!

Cand simti ca aluneci ia-mi zambetul din zilele-mi senine si lumineaza-ti calea,

Cand simti ca mintea ti-o ia razna asculta-mi rasetele ce nu mai vor sa conteneasca,

Cand simti ca te stingi de-atata dor doar aminteste-ti ca ei ne privesc din cer si se gandesc la noi,

Cand simti ca vrei sa taci cheama-ma si am sa amutesc pe langa tine,

Cand simti ca iti e teama, ia-ma imaginar langa tine si strange-ma de mana,

Cand simti ca esti singura priveste-n stanga ta, caci sunt si voi ramane langa tine.

Ai privit?

Ai privit vreodata un suflet trist cu privirea brazdata de dezamagiri, ai privit vreodata niste ochi atat de luminosi si totusi plini de lacrimi ce-i sapau obrazul fin?

Ai privit vreodata o inima sfaramata in bucati, ce-atarna precum un les si tresare intr-o ultima bataie?

Ai privit vreodata o mana rece tremuranda de-atata amaraciune, ai zarit vreodatata prin ochii ei tavanul plin de umbre ce vestesc numai sfarsitul?

Ai privit vreodatata un om satul de toti ceilalti, un om ce vrea doar sa sufere si sa planga pana ce toate lacrimile ii vor seca sufletul incins de vapaia amintirilor sumbre ce-i bantuie fiece vis?

Ai putea sa-nveti de la un asemenea om sa iubesti sublim si nebuneste?

Intreaba-ma pe mine cum e sa iubesti pe cineva asa, cum poate fi un drog sau un pacat.