Am realizat, in sfarsit, EU NU TE POT SALVA!
Cand totul e negru in existenta ta, cand nu mai ai puterea sa te tii putin in brate, sa simti ce e in jurul tau, inainte sa dispara totul; cand simt cum aluneci iar eu nu pot sa te mai tin, degeaba iti aduc aminte cum m-ai salvat, de toate relele din mintea mea, caci eu nu te pot salva….
As vrea sa te pot convinge sa inchizi ochii si sa crezi ca va fi bine, si ca exista o cale de intoarcere; as vrea sa iti dau inima si trupul meu, si sa le lasi pe ele sa sufere in locul tau, dar stiu ca nu ai accepta….
Stiu ca simti cum pamantul se crapa sub picioare, si cum te ameninta totul, stiu ca simti cum stelele explodeaza, si cum sufletul tau se taraste, stiu ca plangi in somn; insa eu nu te pot salva….
Stiu ca simti cum totul se clatina si spui ca acest cutremur nu este al tau, insa de fiecare data iti apartine, esti fragila si totul e distrus in interiorul tau, iar eu ma simt neputincioasa in fata suferintei tale….
Esti asemenea unui pahar ce se goleste pe dinauntru fara ca nimeni sa soarba din tine, iar fericirea ta s-a epuizat in mainile timpului, incerc sa stau langa tine, in nebunia mea, dar totul e tardiv….
Am inceput sa palim, tu vrei doar sa se termine totul pentru tine, nu are rost sa incerc sa ma ascund in spatele acestei mascarade, pentru ca iti voi face rau, eu nu te pot salva….
Incerc sa cred ca am vazut totul prin ochii tai exact ca printr-o usa deschisa, sufletul tau a adormit, viseaza rece la sfarsit, iar eu nu pot sa-l aduc inapoi, as respira in locul tau doar ca sa iti incalzesc sufletul amortit, dar eu nu te pot salva…..
