Asa esti tu

”Ce faci, Țuca mea

Stii oare cat de mult imi place cand imi spui asa?”

Poate ca m-as fi indragostit de tine, intr-o alta viata, ori de-as fi fost altcineva….pentru ca ai ceva ce-ti apartine, ceva ce pe mine ma face sa te-ndragesc.

De fiecare data cand esti emotionata, cand esti in centrul privirilor, ai un fel de a deveni serioasa, faci un mic zoom cu ochii, preocupata in mod impropriu de ceea ce chipurile faceai pana atunci, iti aranjezi in mod discret bretonul cu degetul aratator, devii misterioasa si provocatoare in cel mai inocent mod posibil.

Ma asculti in timp ce vorbesc si totodata ma inunzi cu privirea ta patrunzatoare, dai din cap in semn de neaprobare, ridici mana si-o scuturi usor mimand negatia.

Cand avem vreo neintelegere sfarsim prin a ne cere scuze, numai noi stim cat am petrecut gandindu-ne la cum au sunat vorbele noastre.

Taci si te lupti neincetat cu tine, caci simt cand sufletul iti plange dar sunt incapabila sa ti-l alin, uneori as vrea sa-ti stau aproape si sa tac, noi stim mai bine decat altii cum sa facem asta.

Ai un stil incomparabil cu altceva ce-ar exista, zambesti cu tot sufletul sau plangi din toti rarunchii, ma acoperi cu o dragoste coplesitoare ori ma tii la distanta ridicand cel mai solid zid pe care-l strici imediat ce simti ca ma pierzi.

Uneori tind sa cred c-avem acelasi suflet, aceiasi inima brazdata de cute adanci, de rani ce sangereaza, si totusi nu suntem la fel, acum cativa ani aceasta afirmatie m-ar fi speriat, ar fi-nsemnat sfarsitul, insa acum imi joaca doar un zambet pe buze.

As vrea sa nu te sperii ca te citesc atat de bine, n-as vrea sa te acoperi de teama ca voi descoperi ceva ce nu imi place.

De atatea ori spui NU, nu stii ori nu vrei sa poti sa spui si altceva, zambesti si lasi, asculti mult, si taci.

Ai inteles cum imi e sufletul si nu-ti place sa insisti, ma supar pe tine, dar stii ca ma intorc, si-o luam de la inceput cu sute de mesaje si ore de vorbit, si ce-i cu asta, inchid si parca nu ti-am spus nimic.

”TQ, si-mi place ca tu stii ce-nseamna asta”

 

La Mulți Ani, tată!

Stau nemișcată in fața colii de scris ce se așterne albă in fața mea. În mine e un amalgam de sentimente ..și de durere…și de neputință..și de gânduri ce mă copleșesc încât simt că nu mai pot respira.  Ce aș putea spune? Că mi-e dor de tine? Că abia mă târăsc în viața asta fără tine? Că mă rog în fiecare seară să vii în visul meu, să te mai pot vedea măcar puțin? Că îmi doresc să pot să te iau în brațe și să te întreb de ce ai plecat așa de repede?  Să pot să-ți mai simt căldura mâinii tale in mâna mea, așa cum a fost în noaptea când îngerii au venit și mi te-au răpit? 

Oh, tată, sunt o umbră fără tine!  Sunt doar o frunză dusă aiurea de vânt. Mai aveam atât de multe să îți spun! Iar azi, când e ziua ta, mai bine zis  ar fi fost, în loc sa vin la tine acasă, să sărbătorim, pașii mei se îndreaptă către mormântul tău. Acolo unde zaci tu, tată drag,  acoperit de pământ, între 4 scânduri, ținând în mâinile încleștate  trandafirul roșu pe care ți l-am pus pe piept …. Lacrimile îmi curg neputincioase. Sufletul mi l-ai sfărâmat în mii de bucățele atunci când ai plecat. În genunchi, în fața crucii nu mă mai pot stăpâni…….Trezește-te, tată! Am venit la tine să îți spun La Mulți Ani și să te îmbrățișez. Trezește-te, tată! Ți-am adus florile ce îți plăceau atât de mult! Ia-mă în brațe și spune-mi că totul va fi bine. Spune-mi că și ție ți-e dor de mine. Spune-mi că ești mândru de mine. Și iartă-mă, tată! Iartă-mă că nu ți-am spus niciodată cât de mult te-am iubit. Iartă-mă că nu am fost destul de puternică să lupt cu moartea. Iartă-mă că nu te-am putut salva. Iartă-mă pentru tot….. iartă-mă …..

Ai tot!

Stapanesti marea de cuvinte pentru a  schimba o lume, dar iti musti limba de fiecare data cand vrei sa te destainui,

Ti-ai petrecut toata viata cufundata in tacere, cuprinsa de o teama nebuna ca vei spune ceva gresit,

Daca nu spui ce simti cum crezi ca-ti voi invata tainele sufletului?

Ai o inima puternica aidoma ragetului unui leu, asa ca lasa-ma sa-ti aud vocea,

Nu suntem la fel, insa asta ne intareste si mai mult,

Ai in suflet toata lumina necesara pentru a opri umbrele ce-ti bantuie visele, asa ca nu te mai ascunde,

Te uiti pierduta in reflexia umbrei din oglinda, a celei ce erai odinioara,

Ti-ai uitat sufletul pe un raft, nu-l lasa sa se umple de praf, lasa-ma sa-l ingrijesc,

Nu te lasa coplesita de ceata de stele, nu mai lasa ca totul in tine sa spuna NU.

Din cand in cand, de voi simti ca ai nevoie, am sa-mi scot inima din piept, si-am sa caut o bucatica care nu sangereaza, am s-o smulg si-am sa ti-o dau, sper sa am destule, incat sa umplu cat mai multe goluri din inima ta….

 

Azi 20.04.2013

Azi, mai mult ca oricand vreau sa iti tin sufetul in palme,

Azi, mai mult ca altadata vreau sa iti suflu in aripile frante, sa-ti poti lua avant si sa te duci in cer sa-i dai cadou o-mbratisare calda,

Azi, ca niciodata vreau sa iau soarele de pe cer, sa-ti incalzesc inima ce-i rece ca un iceberg,

Azi, as vrea sa smulg stele din vazduh, sa-ti lumineze tavanul ce-l privesti in noptile cand ai cosmaruri,

Azi, mai mult ca in alte zile vreau sa iau luna si s-o asez la fereastra ta, sa limpezesca intunericul ce te-a cuprins,

Azi si-n fiecare zi din viata mea umila, voi sta mereu langa tine si-ti voi mangaia mainile ce tremura de-atata dor si fruntea am sa ti-o sarut, si-as vrea de as putea sa-ti iau durerea si amarul si-n locul lor sa pun un zambet….

Fara tine nu sunt eu!

Mi-ai alungat tristetea si singuratatea din suflet si-n locul lor te-ai asezat TU!

De ce?

Nu pot sa nu ma intreb ce se intampla, atati „de ce?” imi inunda creierul si tot atatea semne de intrebare imi pun, erau momente cand alergai cu pasi repezi si abia suflai sa ma auzi, sa povestim aiurea, sa nu avem rabdare sa ne ascultam, cand spuneai ca nu te mai saturi sa vorbim, cand nu adormeai fara sa dai un semn….

Unde s-au dus toate acestea, oare le-a luat vantul, si le poarta pribeag pe culmile exaltarii ce-o simteam odata?

Stii oare ce e in sufletul meu, lipsa de tine, atat, nimic mai mult….

Sunt mai rau ca atunci cand nu mai erai langa mine, cand ne vedeam si nu puteam spune nimic, cand fugeam sa nu cumva sa ne intalnim privirea si sa vedem dorul din sufletele noastre, cand presupuneam ca nu mai simtim nimic, pentru ca ne era teama de refuz.

Am o gramada de cuvinte ce stau dosite in intuneric si asteapta, frecandu-si mainile de mahnire, cuvinte ce ar vrea sa te certe si altele ce ar vrea sa-ti spuna ca imi este dor de ce erai.

Imi e teama ca acele cuvinte vor inghiti cheia spre iesire, ca nu vor prinde contur niciodata si vor ramane in interior pentru totdeauna, uneori ma intreb daca si tu ai asemenea cuvinte, incuiate in tine….

Forgot to say good night

Saying good night is not just putting an end to a day.
It`s a way of saying , I remember you before I go to sleep.

Remember when you used to say, you did`t get tired of talking with me, now you forgot somehow, to say even….GOOD NIGHT!

 

In colivia mea

Stii cum am ajuns sa fiu alaturi de tine si de iubirea ta?

Ca o pasare intr-o colivie, o pasare ce o singura data a zburat, si atunci cu o teama comuna ca se va prabusi,

Mi-au trebuit ani buni sa gasesc calea inapoi, in colivia mea,

Insa m-am intors la iubirea ta, pentru ca nicaieri nu ma simteam mai bine decat, acolo-n colivia mea,

De cate ori as vrea sa plec, tot m-as intoarce dincolo de ”gratii”, alaturi de tine, caci nu-mi pot trai viata fara sa te stiu langa mine,

Sa nu-mi frangi aripile doar ca sa nu pot pleca, insa lasa-ma sa le intind macar in colivia mea….

Patul meu de moarte

Sufletul meu moare incet, pasiunea pentru tine este ca o boala periculoasa,

Cum ai putut sa-mi iei toata speranta cu un singur gand imaginat?

M-ai asezat pe patul mortii si m-ai privit cum adorm lent.

E in natura ta sa ucizi tot ce vezi?

Am crezut ca te-am gasit, eram gata sa fac jocul pana la capat doar sa te pot pastra.

Am realizat totul prea tarziu, acum sunt plina de otrava ta,

Ce-mi strabate toate venele,

Tandretea ta m-a halucinat, nu exista nici o usa ori fereastra pe care sa pot iesi,

Oroarea mi-a cuprins tot creierul,

As vrea sa plec insa nu pot scapa de dorinta ta,

Alerg insa nu plec, poate ca-i pentru ca sunt pe un pat, pe patul meu de moarte….

Eu

O parte din conținutul de pe această pagină a fost dezactivată pe February 17, 2016 ca urmare a unui notificări de retragere DMCA de la Sandu Anca-Ioana. Poți afla mai multe despre DMCA aici:

https://wordpress.com/support/copyright-and-the-dmca/