Stiu!

„Stiu cate lacrimi ai ascuns in spatele zambetelor calde pe care le-ai oferit,

Stiu de cate ori ti-ai pierdut speranta si cat lupti sa o regasesti,

Stiu ca de multe ori ti-a fost pustiita inima, abandonata ori ranita,

Stiu cat de vinovata te-ai simtit uneori si cat de greu ti-a fost sa iei decizii,

Stiu ca multe vise ti-ai risipit pentru ca nu ai luptat pentru ele,

Stiu cata durere s-a aflat uneori pierduta printre cateva cuvinte,

Stiu ca singuratatea te copleseste de multe ori,

Stiu cat de obosita sufleteste te simti in unele momente,

Stiu cata dragoste poti oferi cand un prieten are nevoie de tine,

Putini stiu toate astea pentru ca putini sunt cei pe care i-a interesat,

Putini sunt cei care au intrebat si putini cei care au asteptat si raspunsul,

Putini sunt cei care si-au facut timp si putini sunt cei carora le-a pasat.”

Ingerasul meu!

Si te-am legat cu-o ata fedeles,

Si-am tot sperat ca vei dori sa ma-ncalzesti,

Dar tu pe zi ce trece urci ale eternitatii scari si vrei sa fii o stea de sus sa ma privesti.

Te-ai rupt de mine si mi-ai lasat un gol imens,

Te-ai dus pe cer sa stralucesti, sa te unesti cu tatal meu,

In suflet arde doar vapaia unei dorinti ce nu mi-a fost sortita.

Si-acum iti spun in soapta, somn usor si ingerii sa te vegheze!

Cand nu voi mai fi!

Iarta-ma pentru toate lucrurile pe care nu ti le voi mai da,

Iarta-ma ca nu te voi mai face sa zambesti,

Iarta-ma ca nu te voi mai putea imbratisa,

Iarta-ma ca nu vom mai avea timp sa vorbim,

Iarta-ma ca nu vom mai putea sa ne pierdem in priviri,

Iarta-ma ca nu vom mai putea plange impreuna.

Imi pare rau ca nu va mai avea cine sa ma-nteleaga.

Cand nu voi mai fi, voi fi fericita ca te-am putut iubi!

O stea in constelatia Orion

De azi sunt mai bogata si am ceva ce nu credeam sa dobandesc citind ce-a scris un suflet, ceva ce a putut sa-mi dea o stea ce-acum este pe cer in fiecare seara, un trup prea chinuit de-o boala crunta ce nu iarta viata.

Am inteles ca poti iubi chiar si-un copac dintr-o toamna aramie.

Am inteles ca poti sa tipi din interior atat de tare si totusi nimeni sa n-auda glasul grav ce striga ajutor.

Si-am invatat ca pot citi fara sa suflu, fara sa doara chinul ce iesea din pagini, si am doar un regret, ca acea carte a avut prea putine file de ganduri inghesuite intre randuri.

Drum bun stea, ce te numeai odata „Simplu Daria”!

Soldatul meu!

Cuvinte goale imbracate de hainele tale, imbibate de miresmele noastre, amintiri ce vor sa fuga dezbracate catre cer si iar sa cada-n stele.

Esti tot ce-aveam odata si-acum nu esti nimic pe langa mine, esti tot in cer, in nori si-n ploaia de lacrimi si cuvinte caci toate-s in zadar.

 

Esti ca un leagan gol impins de un copil ce-acum e mama, esti ca un zar ce-aievea se invartea pe-o tabla, esti doar un pas din toata osteneala, esti vesnic langa mine, esti doar in cer si-n vise e doar negru.

 

Tu esti soldatul universului ce-mi sta pe umeri, si n-as putea sustine greutatea de n-ai fi tu din ceruri sa-mi linistesti vapaia ce-mi arde doar in suflet.

 

Da-mi o parte din tine!

As vrea sa-ti iau o mana, pe care vrei tu sa mi-o dai, si cand voi fi pierduta-n haos si in ganduri lugubre, sa-ti iau mana intr-a mea s-o strang, si sa ma ia o liniste in brate si sa ma legene usor.

Ti-as lua si  inima din piept, o zi doar, sa simt mai bine teama si dorul ce-ti atarna legate cu lant greu si ferecate de mii de ivare.

 

As lua-o doar pentru a stii mai bine cum e sa fii tu si sa traiesc in amintirile ce zac in ea.

 

Ti-as lua o talpa sa simt cum arde pamantul sub picioare cand vrei sa stai sa te-odihnesti, satula sa cutreieri atatea drumuri de nonsens.

 

Ti-as lua urechea s-aud toata palavrageala ce o suporti in fiecare zi cand vrei sa asurzesti doar un moment si sa-ti asculti tacerea sufletului ratacit.

 

Ti-as lua si gura si i-as invata tainele de a nu spune nimic cand totul in gandire-i haos.

 

Ti-as lua si sufletul, dar nu e de gasit l-am cautat un ceas, oare unde l-ai dosit?

 

De nu spui sa ma opresc sa caut, cand al tau suflet e-n aripa mea stanga infipta bine-n spate.

 

This is for my love

           Îmi spun mereu că nu mai ai cu ce sa mă surprinzi. Ceva în genul “Ok, am înțeles că suntem suflete pereche, ne-au demonstrat-o atâtea întâmplări sau situații ciudate, nu mai are ce să mă mai mire. Gândim la fel, acționăm la fel, eu încep o propoziție, tu o termini sau…. începem să vorbim în același timp spunând …ghici ce? … același lucru”.  Însă, iată că încă reușești să mă  bulversezi  atât de profund încât am inceput să mă întreb:  eu sunt eu ……..sau  sunt  tu. De parcă am fi aceeași minte, același suflet în 2 corpuri diferite.Îmi găsești ceea ce nici măcar nu știam că eu caut. Este ceva ce nu am crezut că poate exista, că poate fi real. Mă cunoști mai bine decât mă cunosc eu, ești bucuria sufletului meu și în fiecare zi mulțumesc cerului că ne-am găsit. Am să te prețuiesc ca pe o stea dragă a sufletului meu și îți promit că te voi căuta și în viața viitoare. Fiindcă nu pot trăi fără iubirea ta, nu pot trăi fără râsul tău ce alungă temerile din inima mea, nu pot trăi fără sufletul tău ce reușește să răzbată prin întunericul ce mă înconjoară mai mereu și-mi luminează existența. TQ.

Ganduri haotice

Ai simtit vreodata nevoia sa privesti in gol, sa lasi timpul sa zboare pe langa tine precum o mie de anotimpuri,  o mie de nori ce se aduna si se despart pe cer, o mie de picaturi ce se unesc in balti pe caldaram, ai reusit sa respiri si totusi sa mori incet si lin, sa lasi viata sa ti se scurga din vene si-apoi sa-nvii ca si cand nimic nu s-a-ntamplat si nici un gand bizar nu ti-a zburat prin cap?

Ma simt ca un ostas ce si-a pierdut toti camarazii in lupta, ce-a stat nestingherit si i-a privit cum mor si le-a vazut in ochi familiile ce vor plange la mormantul lor.

Ma simt stinghera in viata, ca un om singur pe un drum pustiu si prafuit, ca un fulg de nea pierdut intr-o vara torida, ca o umbra ce-si cauta fiinta flamanda de iubire, ca un copil ce cauta o mangaiere si un sarut pe furis in timp ce dorm.

Detest fiintele galagioase ce-mi tulbura gandurile care-mi inunda mintea, as vrea sa fiu cuprinsa de o liniste crunta, sa-mi tiuie urechile la placerea de a nu auzi nimic, si sa-mi treaca prin minte amintiri secventiale, sa rad, sa plang la comemorarea lor ca intr-un parastas morbid.

Si as vrea sa ma tina cineva de-o mana si sa ma simt un firicel de nisip intr-o mare de desert, sa fiu purtata de un vant pribeag ce-mi insoteste teama.

As vrea sa fiu un stalp de telegraf la marginea unui camp plin de flori salbatice si sa ma-mbat de-al lor miros, s-astept sa ma usuc si apoi sa cad in flori, sa imi fac coroana ce-am s-o port mandra pana la un capat de drum.

Ai privit?

Ai privit vreodata un suflet trist cu privirea brazdata de dezamagiri, ai privit vreodata niste ochi atat de luminosi si totusi plini de lacrimi ce-i sapau obrazul fin?

Ai privit vreodata o inima sfaramata in bucati, ce-atarna precum un les si tresare intr-o ultima bataie?

Ai privit vreodata o mana rece tremuranda de-atata amaraciune, ai zarit vreodatata prin ochii ei tavanul plin de umbre ce vestesc numai sfarsitul?

Ai privit vreodatata un om satul de toti ceilalti, un om ce vrea doar sa sufere si sa planga pana ce toate lacrimile ii vor seca sufletul incins de vapaia amintirilor sumbre ce-i bantuie fiece vis?

Ai putea sa-nveti de la un asemenea om sa iubesti sublim si nebuneste?

Intreaba-ma pe mine cum e sa iubesti pe cineva asa, cum poate fi un drog sau un pacat.

This is the end!

This is the end, for one mask

This is the part where all the curtains come down,

Here were all my tears, smiles, whispers, black thoughts, wishes, pain and fears,

Here it was my empty soul,

Just a voice like a riot,

All the lights flicker on,

No hard feelings and no hard glands.

I take my hat off and bow in front of you all!