I`m tired love….

Tired of chasing you through shadows and dark,

Tired of proving that you deserve more,

Tired of screeming my all but you can`t hear me anymore,

And now that you are so close to me, I`m tired love,

Don`t let me go, don`t push me away, hold me tight and please,

Let me rest for a while, I`m tired love.

Unde esti?

 

-Ce cauți tu aici, suflet pierdut? De ce străbați pământul in lung si lat? De ce nu ai liniște?

– Îl caut pe el! Știi, am închis ochii un moment și a dispărut! Nu pot să cred că m-a părăsit! Trebuie să îl găsesc….nu pot trăi fără el….

– Of, suflet drag, nu îl mai căuta, el nu mai e aici….nu îl poți găsi…el nu te-a părăsit doar ca a trebuit să plece în alta lume…

– Ba da, trebuie….înțelegi? ….am răscolit adâncurile apelor, am întrebat păsările din văzduh, frunzele copacilor și razele de soare, am rugat luna sa mă ajute , vântul mi-a șuierat ca l-ar fi văzut lângă mine dar eu nu l-am văzut……..sigur m-a mințit….

 –Nu te-a mințit, iubire, el e lângă tine, doar că tu nu-l mai poți vedea…el  îți vede ochii plânși, îți vede zbuciumul, îți simte durerea însa nu te poate alina….te strigă, dar tu nu îl auzi…..însă  el e in tremurul tău, în lacrima ta, în durerea ta…

– Nu, nu…nu e adevărat, trebuie să îl găsesc, să-l vad, să-i vorbesc, să-i spun tot ce nu am apucat să-i spun, să îl rog să mă ierte pentru tot ce am făcut si nu am făcut,  să îl iau in brațe si să-i simt mâinile cum mă mângâie încet pe creștet, să-i simt inima bătând si căldura corpului lângă mine…..Nu înțelegi?…Sunt nimic fără el…

– Nu am avut ce să-i mai spun, sufletul își luă grăbit zborul …Nu l-am mai văzut de atunci, mi-a spus o rază de lună ca l-a zărit într-o noapte încercând să ațipească  într-un câmp de flori…era obosit, trist și înfrigurat….pesemne ca nu îl găsise…ghemuit pe pământul rece, printre suspine întreba: ….Unde ești?…Unde ești?

Imi era dor de tine….

As vrea de as avea puteri supranaturale, sa iti arat ce insemni cu adevarat pentru mine,

Si atunci as vrea sa imi ascut simturile incat sa pot strange tot grafitul din lume,

Si tot nu ar fi suficient sa-mi pot exprima iubirea si aprecierea ce ti-o port.

De-a lungul unui an mi-am adunat toate  cuvintele in varful degetelor si am scris….

Cuvinte amestecate cu zambete, cu emotii tremurande infasurate in dragoste, pline de neputinta ori incapacitatea de a intelege ce e cu tine.

Recitind  insiruirea de cuvinte ce acum iti par atat de noi, necunoscute, sper ca iti vor patrunde insotite de un oftat de fericire pana in adancul sufletului.

Si acolo unde eu vad doar lumina si bunatate, cuvintele mele se vor cuibari in vesnicie si-ti vor linisti zbuciumul.

Bine te-am regasit sufletul meu, mi-era atat de dor de tine….

Stinghera printre umbre

Vantul sufla cu putere incercand parca sa ma impiedice sa inaintez. Ma apropii in tacere, stinghera, incercand sa nu te trezesc. E frig si mana mi-a inghetat  strangand ca intr-un spasm lumanarea rosie.  Ma las in genunchi si imi lipesc fruntea de cruce. Sunt 13 ani de cand dormi dar parca a fost ieri pentru mine. Parca astept inca sa ma trezesc din vis si sa-ti vad ochii care se uitau la mine cu atata dragoste si intelegere. Sa-ti aud vocea spunandu-mi dulce: „ce faci,zuzo?” Stii, golul pe care mi l-ai lasat exista inca…acolo langa cel lasat de tata…

Mi-e dor de tine, dragul meu G. Mi-e dor de discutiile noastre lungi, mi-e dor de stralucirea din ochii tai, mi-e dor sa vin si sa imi deschizi usa larg, mi-e dor de noi…

Prea multa durere …prea multe lacrimi…

prea multe lumanari de aprins…..

Vantul imi suiera neputinta si imi rade taios in fata. Aici el e stapan. Imi stinge lumanarea manios ca i-am calcat teritoriul si ma izbeste incercand sa ma puna la pamant. Parca imi spune ca nu e locul meu aici….ce stie el….nu stie nimic. Nu stie ca o parte din mine e aici…demult…

Plec. Tanguirea vantului ma insoteste pe alei. Simt ochi atintiti asupra mea, simt umbre intorcandu-se incet spre mine si privindu-ma in tacere. Da, stiu, nu va mai deranjez somnul de veci. Va las.

Odihneste-te in pace, G….stiu ca esti cu tata….

si ca ne vom revedea …..

 

 

 

Nimic…

               

Azi ochii mei privesc în gol, trupul  si mintea s-au răzvrătit  împotriva mea. Nu mă mai ascultă. Nu pot să mă supăr…si eu am partea mea de vină. Probabil acum e rândul lor. Am intrat într-o stare de mi-e egal de tot si toate. Am obosit probabil. Nu știu. Furtunile din mine mi-au sfâșiat sufletul si mi-au abandonat apoi trupul  pe o plajă pustie. Simt cum valurile îmi ating picioarele și încearcă sa mă tragă în larg. Vor reuși. Nu am puterea să mă împotrivesc.  Val dupa val…..marea mă câștigă.  E ok…sunt împăcată …poate ca acolo liniștea din adâncuri îmi va liniști inima asta nebună…

 Azi….sunt singură, abandonată, goală, fără nimic în mine,

fără nimic…  

Sunt lacrima ce-mi curge în tăcere  pe obraz.

Sunt însăși tăcerea ce urlă neîncetat in mine…

Captured in your own body

You are a prisoner not by choice!

I will rest at your feet and I’ll only listen to you if you want to scream,

Cause the mystery in your soul tears me apart.

If I should die before I wake,

I pray to God for one last wish….

That you will have a peaceful sleep,

And when you`re tired of this life,

I wish you can wake up at your father`s feet!

All I wanna do is get into you,

And take the pain away from your blodded heart.

You’re my best support.

And when you`re around me,

The „me” becomes „us”!

The „we” becomes „one”.

For you, my guardian angel

                   In intunericul care ma inconjoara de atat timp se intrevede o raza de soare. Si acea raza de soare esti tu. Da…tu, ce-a de-a doua masca a acestui blog.  Acum, in ceasul al nspelea  cand ochii mei “inchisi” de peste 1 an incet.. incet ….incep sa se deschida si sa vada ca lumea exista inca……chiar si fara tatal meu iubit……….. te vad pe tine. Pe tine, care ai stat  langa sufletul meu chinuit de atata dor,pe tine……care mi-ai alinat zilele triste, mi-ai tinut mainile tremurande de atat chin si  mi-ai sters lacrimile de pe obraz.  Azi am inteles ca tu … ai vazut  drumul pe care eu bajbaiam,  intortochiat,  plin de lacrimi, durere,  furie si neputinta  si nu ai fugit ca ceilalti, ci ai ales sa stai langa mine. Si sa parcurgi aceasta calatorie a mea prin doliu alaturi de mine. Desi……. era ca si cum ai retrai si tu……despartirea de propriu tau tata. …Nu plange….Stiu ca iti dau lacrimile.  Doar ca azi, cand gandurile mele sunt ceva mai lucide ……. vroiam sa iti spun ca …….. te iubesc……..enorm……mai mult decat pot eu exprima. Si ca azi … e prima zi in care  speranta ma viziteaza. Iubire, eforturile tale nu au fost in zadar…….nu te-ai zbatut pentru sufletul meu degeaba.  Stiu ca e doar o prima zi din restul zilelor mele. Stiu  ca intunericul ma va cuprinde din nou, poate nu asa de rau ca altadata, dar acum  …ceva s-a schimbat:  am aflat ca tu ma astepti…. acolo ….la lumina… am aflat ca tu nu ma vei parasi, indiferent de intunecimea mintii mele…….asa ca voi incerca sa nu intarzii prea mult. Voi incerca sa nu te mai las sa suferi……. Stii ca inca nu sunt pe deplin stapana pe gandurile mele….dar…… atunci cand lumea se va narui din nou peste mine, cand voi simti ca durerea nu ma lasa sa respir…… ma voi gandi la tine. Voi strange in mana aripa de inger pe care mi-ai daruit-o si dragostea ta ma va aduce inapoi.  

 

Mood of the day!

I fucking hate judgemental people. 

I am more like, oh hey you want to be lonely? Good for you!

Oh hey, you drink? Drink the fuck on!

You`ve had sex all night. Keep fucking!

You wear black clothes. Well, all fucking right!

I don`t care if you have tattoos or piercings.

I don`t care if you have a fucked up past.

I`m no one to judge you so

Engage me, move me….

Or fuck off!

Pentru o zi…

             

Am obosit…….

As vrea …pentru o zi ….sa nu mai simt nimic.

Dar nimic. Sa fiu un simplu corp lipsit de sentimente,

lipsit de dor, de durere, de remuscari, de regret, de tot….

Macar pentru o zi…..

Te astept…

                  Trezeste-ma cand totul se va termina. Trezeste-ma cand durerea va disparea, cand nu voi mai simti golul asta imens din mine,  cand lacrimile nu vor mai curge atat de usor. Trezeste-ma doar atunci cand vei fi langa mine, doar atunci cand te voi putea lua in brate si iti voi simti inima batand in piept, cand iti voi mangaia mainile imbatrinite si ele vor fi calde si  imi vor raspunde. Pana atunci lasa-ma aici, in noaptea asta plina de dor si de ganduri nerostite vreodata, lasa-ma aici intinsa pe caldaramul rece, lasa-ma sa ma mint ca totul e un vis urat si ca vei reveni. Te voi astepta aici, cuminte, cu chipul tau in minte.  Doar, te rog, nu uita de mine.  Fiindca nu stiu cat mai rezist , nu stiu cat mai poate sufletul meu tine dorul in el. Simt ca ma sting incet, cu fiecare zi care trece, simt cum viata ma paraseste, nu mai sunt decat “cea care te asteapta”. Nu uita de mine,tata, intoarce-te si salveaza-ma de mine. Altfel…. voi veni eu la tine…putin cate putin …in fiecare zi….pana  vom fi impreuna…