Cum?

Cum poti exprima durerea? Cum ii poti face pe ceilalti sa inteleaga ca  tu nu mai esti tu? Ca nu mai esti nimic, doar un trup care incearca sa supravietuiasca cu sufletul sfasiat de deznadejde? Cum poti sa explici  ca nu mai poti zambi, ca nu mai poti rade, ca nu te mai poti bucura si ca totul  ti se pare o piesa de teatru in care joci. Nu poti! Stiu doar ca rolul pe care il joc ,acum, nu mai pacaleste pe nimeni iar  masca pe care o port nu ma  mai poate ascunde,  zambetul pe care il afisez  e fals si  nu mai pot continua.  Nu stiu cum sa alung dorul din inima mea, nu stiu cum sa continui fara tine, nu stiu cum de mai respir, nu stiu cum de nu mi-au secat lacrimile pana acum, inca ud perna in fiecare seara, inca durerea din piept ma seaca.  Ma gandesc la tine mereu, esti prezent in gandul meu si nu-ti pot da drumul.  Imi pare rau pentru tot. Sunt slaba, nu sunt deloc puternica si timpul nu mi-a vindecat ranile.  Mi-e frig si mi-e teama….teama ca nu voi mai fi niciodata cum eram, ajuta-ma, te rog. Inchid ochii si incerc sa simt din nou caldura mainii tale. Dar nu o mai pot simti. Totul e rece in jur. Pasii ma conduc spre nicaieri. E intuneric in jur si tristete. Vantul alearga hoinar si imprastie frunzele ce se astern moarte la picioarele mele. E toamna, tata. Si tu nu esti cu mine…..